tag:blogger.com,1999:blog-89523567512878652612024-03-07T20:43:39.026-08:00Mase plastice BucurestiHitzone.rohttp://www.blogger.com/profile/12465277458391140549noreply@blogger.comBlogger4125tag:blogger.com,1999:blog-8952356751287865261.post-35911634333452490512015-06-29T03:44:00.002-07:002015-06-29T03:44:30.962-07:00Cronologia maselor plastice<em></em><br />
<h2>
Scurta prezentare a isoriei materialelor plastice:</h2>
<em>1774 Francezul Charles Marie de la Condamine a participat între
1735 1744 la o expeditie stiintifică în Peru pentru măsurarea
meridianului terestru. Coborând pe fluviul Amazon a descoperit arborele
de cauciuc în inima pădurii tropicale si a notat remarcabilele calităti
ale sucului care se scurgea din acestia.</em><br />
<strong><span style="text-decoration: underline;">Vulcanizarea</span>.</strong> Americanul
Charles Goodyear lucra într-o zi la un procedeu de trate a gumei
indiene. Întâmplător au căzut câteva picături dintr-un amestec de gumă
de cauciuc si sulf pe un disc cald. A obtinut primul brevet în 1844 dar a
trebuit să ducă o luptă continuă cu un mare număr de contrafaceri si a
obtinut câstig de cauză abia în 1852.<br />
<b><span style="text-decoration: underline;">Cauciucul sintetic – 1860</span></b>.
Englezul Charles G. William a obtinut separarea izoprenei. Primele
succese industriale au fost obtinute de G. Bouchardot – Franta - în
1880 si Tilden – Anglia în 1884. Productia de cauciuc sintetic
(elastomer) a început cu adevărat în timpul celui de-al doilea război
mondial pentru înlocuirea cauciucului natural.<br />
<b><span style="text-decoration: underline;">Celofanul<b><b> –</b></b> 1908</span></b>.
În 1908, J. E. Branderberger, regenerând celuloza pentru obtinerea
fibrelor a obtinut un film transparent. L-au denumit celofan, iar marca
pentru această denumire a fost depusă în 1912.<br />
<b><span style="text-decoration: underline;">Bachelita<b><b> –</b></b> 1909</span></b><b>.</b> Prima
materie plastică sintetică a fost brevetată de belgianul Leo Hendrik
Baekeland (1863-1944) naturaliza american. Baekeland a făcut studii de
chimie la Universitatea din Grand, iar la 26 de ani s-a stabilit în SUA
pentru a lucra într-o societate de materiale fotografice.<br />
A inventat prima hârtie fotografică ’’operatională’’ Velox pe care a
comercialiat-o prin propria sa firmă. Si-a vândut brevetul si societatea
în 1899 inventatorului George Eastman. În 1905 a început cercetările
care l-au condus la inventarea bachelitei.<br />
<b><span style="text-decoration: underline;">PVC – 1913</span></b>.
În 1913 profesorul german Klatte brevetează polimerizarea unui gaz,
clorura de vinil. Fabricarea industrială începe în 1931 iar în prezent
obiectele din PVC cunosc o multitudine de aplicatii : tevi,
marochinărie, izolatii electrice etc.<br />
<b><span style="text-decoration: underline;">Plexiglasul<b> – </b>1924</span></b>. În 1924 chimistii Barker si Schinner au obtinut o sticlă organică comercializată din 1934 sub numele plexiglas.<br />
<b><span style="text-decoration: underline;">Polistirenul<b><b> –</b></b> 1933</span></b><b>.</b> Pus
la punct de germanul Wulff, este folosit pentru jucării, ambalaje
alimentare, carcase de radio etc. În 1933 firma BASF inventează
polistirenul expandat (zăpada artificială) utilizat ca izolant termic si
element antisoc.<br />
<b><span style="text-decoration: underline;">Nylon<b><b> –</b></b> 1935 </span></b><b>.</b> Numele
este generic pentru poliamide. A fost brevetat în 1937 de americanul
Walace H. Carothers, director al departamentului de cercetări
fundamentale în fizico-chimie la firma lui Du Pont de Nemours, elev al
lui Lavoisier. Nylon a fost folosit pentru confectionarea parasutelor
utilizate la debarcarea din Normandia. La sfârsitul războiului, Nylon
este simbol al modernismului si prosperitătii. În 1964 a fost inventată o
familie de poliamide rezistente la temperaturi înalte : Kinel si
Kapton.<br />
<b><span style="text-decoration: underline;">Polietilena<b><b> –</b></b> 1935</span></b>.
Polietilena de joasă densitate a fost obtinută în 1935 de englezii
Fawett si Gobson iar fabricatia industrială a început în 1939. In 1953
germanul Karl Ziegler (premiul Nobel 1963) a obtinut polietilena de
înaltă densitate, mult mai rigidă. Din 1985 DMS (Olanda) si Allied (SUA)
folosesc o polietilenă de 30 ori mai rezistentă la tractiune decât
otelurile de greutate egală cu ea.<br />
<b><span style="text-decoration: underline;">Péba<b><b> –</b></b> 1981</span></b>.
Această familie de materiale sintetice (intermediară între cauciuc si
plastic) a fost creată în 1981 de Gérard eleens (Atochem). Se foloseste
pentru fabricarea încăltămintei si echipamentelor sportive.Hitzone.rohttp://www.blogger.com/profile/12465277458391140549noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8952356751287865261.post-24588360530402631112015-06-29T03:29:00.003-07:002015-06-29T03:29:35.138-07:00Defecte posibile la prelucrarea maselor plasticeÎn urma procesului de injecție pot apărea o serie de defecte care se
datorează fie unor greșeli de proiectare, fie nerespectării parametrilor
regimului de injecție (presiune, temperatură).<br />
Aceste defecte pot fi:<br />
<ul>
<li>supturi</li>
<li>retasuri</li>
<li>flori de gheață</li>
<li>injecții incomplete</li>
<li>deformări</li>
</ul>
Defectele care apar pot fi corectate fie printr-un regim de injecție
corect stabilit și aplicat, fie cu ajutorul proiectantului, prin
stabilirea unei forme care să prevină apariția defectelor.<br />
Dacă aceste
defecte nu mai pot fi prevenite, se poate interveni asupra respectivelor
repere cu ajutorul designerului. Astfel acesta poate interveni cu
finisaje suplimentare în funcție de defect (aceste măsuri se pot lua
încă din faza de proiectare, având o experiență a comportării
materialului): ornamente, vopsiri, inscripționări, cașerări, etc.<br />
În
funcție de forma și gabaritul reperului, designerul împreună cu
tehnologul vor hotărî asupra caracteristicilor sculei de injecție: locul
și modul de injecție (centrală sau punctiformă), poziția planului de
separare, dacă sunt necesare bacuri și pozițiile acestora, etc.Hitzone.rohttp://www.blogger.com/profile/12465277458391140549noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8952356751287865261.post-45105902646102390002015-06-29T03:26:00.002-07:002015-06-29T03:26:22.554-07:00Recomandari la proiectare si prelucrare mase plasticeDin prezentarea avantajelor făcută se observă că aceste materiale
permit desfășurarea imaginației creative a designerului fără prea mari
restricții. Totuși aceste materiale presupun o cunoaștere și o stăpânire
a posibilităților lor tehnologice. Se impune ca o necesitate, marcarea
de către proiectant a suprafețelor cu rol estetic, sau care presupun
finisaje suplimentare, sau care nu admit defecte de injecție sau alte
tipuri de defecte ce pot afecta suprafața respectivă a produsului. Din
punct de vedere al formei există recomandări vizând prelucrarea maselor
plastice de care proiectantul trebuie să țină cont:<br />
<ul>
<li>Piesa se va proiecta cu o grosime uniformă de perete, ceea ce
contribuie atât la creșterea productivității cât și la eliminarea
concentratorilor de material sau de temperatură, concentratori ce pot
introduce defecte de execuție ale reperului respectiv. Grosimea minimă a
pereților unui reper din masă plastică poate fi S=0,5÷2 mm.</li>
<li>Piesele se pot proiecta fie cu muchii vii, fie cu raze de racordare,
ultima fiind de preferat din punct de vedere al execuției sculei.
Ținând cont că sculele pentru reperele prevăzute cu raze de racordare se
execută mai ușor, se va ține cont la proiectarea reperelor de o rază
minimă de racordare necesară ρ=(0,3 ÷0,4)S (S=grosimea peretelui piesei;
ρ=raza de racordare). Sculele pentru realizarea pieselor care nu au
prevăzute raze de racordare, se vor executa din bacuri.</li>
<li>În vederea extracției piesei din sculă, aceasta va fi prevăzută cu o
înclinație a pereților în funcție de grosimea acestora: pentru piesele
cu o grosime mai mare de S≥10mm, înclinația va fi de la 2’ până la
20÷30; pentru piesele cu o grosime a pereților S <10mm , se pot
admite și pereți fără înclinări (unghiuri de extracție).</li>
<li>Pentru evitarea defectelor ce pot apărea datorită răcirii
necorespunzătoare a pieselor, acestea, după scoaterea din sculă (dacă
scula nu este termostatată, caz în care scula nu injectează decât dacă a
atins prin încălzire temperatura de injecție prescrisă în regimul de
injecție, și nu permite extracția piesei injectate decât când aceasta a
atins temperatura la care nu există riscul deformării piesei), se răcesc
fie pe un calapod, fie sunt prevăzute prin construcție cu nervuri de
rigidizare.</li>
<li>Se recomandă ca grosimea pereților interiori să fie egali cu S/2
(deci cu jumătate din grosimea peretelui de bază), pentru a nu introduce
concentratori de tensiune și de temperatură. Este cazul nervurilor: de
rigidizare, tehnologice,sau de construcție.</li>
<li>Se preferă ca piesele prevăzute cu filet, să aibă pasul mai mare sau
egal cu1mm. De asemenea, dacă piesa este prevăzută cu găuri, filetate
sau nefiletate, acestea nu vor fi prevăzute la extremitățile piesei sau
în vecinătatea pereților piesei, pentru a nu introduce eventualele
situații favorabile aparițiilor defectelor de injecție.</li>
<li>Se recomandă ca în vederea eliminării tensiunilor interne și
evitării deformațiilor, piesa să fie supusă unui tratament de
îmbătrânire la o temperatură de 80 ÷100 C, timp de câteva ore.</li>
</ul>
Hitzone.rohttp://www.blogger.com/profile/12465277458391140549noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8952356751287865261.post-66882846619191092402015-06-29T03:25:00.004-07:002015-06-29T03:27:24.543-07:00Despre mase plasticeMasele plastice sunt produse sintetice de natura organica anorganică sau mixtă, care se pot prelucra ușor în diferite forme, la cald sau la rece, cu sau fără presiune.<br />
Primele materiale plastice au fost produse din transformarea
materialelor naturale. În anul 1859 au apărut fibrele vulcanizate, în
1869 a aparut celuloidul și în 1897 galitul. Primul material sintetic
apărut (1908) a fost rășina fenolformaldehidică numita bachelită.
Exista numeroase procedee de fabricare a materialelor plastice. O
galeată, o sticlă, o cască de motociclist, o planșă de windsurfing sunt
toate fabricate din diferite tipuri de plastic. Pentru fiecare obiect,
trebuie ales materialul plastic care are calitățile cele mai potrivite:
suplețe, rigidate, rezistență la șoc, elasticitate, transparență,
greutate mică. In general, produsul de la care se porneste in fabricarea
materialelor plastice este naftul, un produs obtinut in rafinariile de
petrol. Naftul este un amestec de diferite molecule de hidrocarburi.
Acest amestec este adus la temperaturi inalte in prezenta vaporilor de
apa, ceea ce provoaca ruperea moleculelor de hidrocarbura si obtinerea
de molecule mai mici, molecule de etilena. Etilena este molecula pe care
se bazeaza intreaga industrie a maselor plastice. Exista doua mari
familii de materiale plastice: materiale termoplastice si cele
termorigide. Prima categorie cuprinde plastice care se topesc daca sunt
incalzite, unele chiar de la 70°C, altele inspre 120°C. Atunci cand sunt
fierbinti si lichide, aceste materiale pot fi turnate in forme sau
extrudate, adica trase in fire sau foi. Racindu-se, materialele
termoplastice se solidifica si isi pastreaza noua forma. Aceste
materiale plastice sunt folosite in special pentru fabricarea obiectelor
in serie, cum ar fi sticle, galeti,etc. În schimb cele termorigide se
întăresc la căldură. Astfel, ele sunt mulate la rece pe formele dorite
apoi sunt încălzite pentru a se întări. Sau pot fi lăsate să se
întărească după ce li se adaugă un produs special. Plasticele
termorigide se folosesc la fabricarea obiectelor prelucrate manual sau a
celor care necesită o fabricație îngrijită. Așa se fabrică
ambarcațiunile, piesele de caroserie, barele de protecție etc. În
industrie se utilizează două procedee de tragere în formă a obiectelor
din plastic.<br />
Suflarea este folosită pentru fabricarea obiectelor care au
interiorul gol, cum sunt mingile, flacoanele, sticlele, popicele.
Materia plastică încălzită coboară în formă, în care se injectează apoi
aer. Aceasta are ca efect întinderea materialului cald pe pereții
interiori ai formei.<br />
Metoda cea mai utilizată este însă injectarea. Este folosită mai ales
pentru fabricarea obiectelor cum sunt pieptenii, periuțele de dinți,
ustensilele de bucătărie. Materia plastică intră sub forma de granule
într-o mașină de injectare. Prin încălzire, ea este transformată într-o
pastă mai mult sau mai putin groasă, care este apoi injectata în formă
și racită printr-un circuit de apa. Masele plastice sunt folosite, cu
mici excepții, în toate domeniile de activitate. Această performanță de
pătrundere în mai toate sectoarele de activitate se datorează
proprietăților lor de neegalat vis-a-vis de celelalte materiale: sunt
anticorosive, electroizolante, au greutăți specifice mici, au
proprietăți mecanice bune, cost scăzut, aspect exterior plăcut, se pot
prelucra atât pe cale mecanică tradițională cât și prin procedee
specifice cum ar fi injecția lor, se pot acoperi cu vopsea sau prin
galvanizări, permițând în felul acesta să capete aspectul dorit de către
proiectant. Există însă și unele proprietăți care fac dezavantajoasă
utilizarea maselor plastice, cum ar fi micșorarea rezistenței mecanice
cu creșterea temperaturii, coeficientul de dilatare mare, coeficientul
de transmiterea căldurii mic<br />
Sursa - <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Mas%C4%83_plastic%C4%83" target="_blank">Wikipedia</a>Hitzone.rohttp://www.blogger.com/profile/12465277458391140549noreply@blogger.com0